Locul de muncă pe care o angajată gravidă nu ar mai trebui să-l ocupe

O angajată dintr-un laborator chimic anunță că este însărcinată. Postul ei implică în mod curent, manipularea unor substanțe chimice și lucrul în ture de noapte. Fără o intervenție din partea angajatorului, aceleași condiții de muncă acceptabile cu o săptămână în urmă devin un risc real pentru sarcină.

Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!

OUG nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă reglementează acest tip de situație obligând angajatorul să reacționeze din momentul în care este informat, în scris, despre starea de graviditate a unei angajate. Dacă activitatea desfășurată prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea angajatei gravide, ale lăuzei sau ale celei care alăptează, cu impact asupra sarcinii sau alăptării, angajatorul este obligat să modifice, în măsura posibilului, condițiile de muncă și programul de lucru al acesteia.

Când o astfel de modificare nu este posibilă, legea prevede o soluție de rezervă, nu o excepție care poate fi ignorată: angajata trebuie repartizată la un alt loc de muncă, fără riscuri, cu menținerea salariului de bază. Doar dacă nici această repartizare nu este posibilă, intervine concediul de risc maternal, care poate fi acordat integral sau fracționat, pe o perioadă de cel mult 120 de zile, angajata beneficiind de o indemnizație suportată din bugetul asigurărilor sociale de stat, nu din bugetul angajatorului.

Munca de noapte primește o atenție distinctă în cadrul acestei ordonanțe. Angajatele gravide și cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte, iar dacă sănătatea le este afectată de un astfel de program, angajatorul este obligat, la cererea scrisă a angajatei, să o treacă la muncă de zi, păstrându-i salariul de bază.

Poate cea mai importantă garanție prevăzută de OUG 96/2003 este cea privind stabilitatea locului de muncă: angajatorului îi este interzis să dispună încetarea raporturilor de muncă ale angajatelor gravide, lăuze sau care alăptează, din motive care au legătură directă cu starea lor, și nici ale celor aflate în concediu de risc maternal sau concediu de maternitate.

Diferența dintre o companie care aplică aceste prevederi corect și una care le tratează superficial nu se vede în perioada de sarcină, se vede în încrederea pe care angajata și restul echipei o are ulterior în modul în care organizația își tratează oamenii în momentele lor cele mai vulnerabile.