O asistentă medicală se înțeapă accidental cu un ac folosit anterior pentru recoltarea de sânge de la un pacient. Procedura de raportare a incidentului nu este urmată imediat, colegii sunt ocupați, tura e aglomerată iar asistenta amână completarea documentelor pentru mai târziu. Tratamentul profilactic care ar fi trebuit administrat în primele ore ajunge prea târziu. Rezultatul este o infecție care i-a schimbat viața, urmată de un proces în instanță în care spitalul a fost obligat la despăgubiri semnificative.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Expunerea la agenți biologici nu este un risc rezervat exclusiv spitalelor și cabinetelor medicale, deși acolo este poate cel mai vizibil. Lucrătorii din gestionarea deșeurilor din agricultură din servicii sociale din curățenie sau din alimentația publică sunt expuși prin natura activității lor, bacteriilor, virusurilor, fungilor sau paraziților care pot provoca îmbolnăviri, uneori minore, alteori grave.
Legea nr. 319/2006 și HG nr. 1092/2006 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici în muncă clasifică agenții biologici în patru grupe de risc în funcție de probabilitatea de a provoca boală de gravitatea acesteia, de riscul de răspândire în comunitate și de existența unui tratament sau a unei profilaxii eficiente. Un agent din grupa 1 nu prezintă niciun pericol pentru un adult sănătos; un agent din grupa 4 poate provoca boli grave, cu risc ridicat de răspândire și fără tratament eficient disponibil.
Pentru angajator această clasificare nu este un exercițiu teoretic, este punctul de plecare al evaluării de risc. HG 1092/2006 obligă la identificarea surselor potențiale de expunere contactul cu sânge sau alte fluide corporale, manipularea deșeurilor contaminate, contactul cu animale sau cu persoane bolnave și la stabilirea măsurilor corespunzătoare: echipament individual de protecție adaptat riscului real, proceduri clare de igienă, gestionarea corectă a deșeurilor potențial infecțioase, iar acolo unde riscul o justifică, vaccinarea lucrătorilor expuși.
Instruirea joacă, și în acest caz, un rol pe care nicio procedură scrisă nu îl poate înlocui. Nu este suficient ca un lucrător să știecă trebuie să poarte mănuși; trebuie să înțeleagă de ce o expunere accidentală o înțepătură, un contact cu o mucoasă, o zgârietură necesită raportare imediată, nu mai târziu, când e timp. Diferența dintre o expunere gestionată corect și una ignorată se măsoară adesea în ore nu în zile: evaluarea medicală rapidă și tratamentul profilactic administrat la timp pot preveni transformarea unui incident minor într-o boală cu urmări permanente.
Cazul asistentei din exemplul de mai sus ilustrează exact mecanismul prin care riscul biologic devine periculos: nu prin lipsa echipamentului de protecție, ci prin întârzierea sau ignorarea procedurii de reacție. Un ac infectat rămâne un risc gestionabil atât timp cât raportarea și evaluarea medicală se produc imediat. Devine o tragedie evitabilă doar atunci când, dintr-un motiv sau altul, acest interval de timp este pierdut.