Nu orice risc profesional produce un eveniment care trebuie raportat la ITM. O parte semnificativă a angajaților din birouri, call-center-uri sau departamente administrative acumulează an de an disconfort fizic generat nu de un accident, ci de modul în care este organizat locul lor de muncă: un monitor prea jos, un scaun neadaptat, o poziție menținută ore în șir în fața ecranului.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!HG nr. 1028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare reglementează exact acest tip de risc, adesea trecut cu vederea în raport cu pericolele mai vizibile din producție sau construcții. Actul normativ stabilește obligații pentru orice angajator ai cărui lucrători folosesc în mod obișnuit și pentru o parte semnificativă a programului normal de lucru, un echipament cu ecran de vizualizare.
Prima obligație este analiza posturilor de lucru, pentru a evalua condițiile de securitate și sănătate oferite lucrătorilor, în special în ceea ce privește riscurile pentru vedere, problemele fizice și solicitarea mentală. Ecranul trebuie să afișeze caractere bine definite, de dimensiune adecvată, cu o imagine stabilă, fără sclipiri sau alte forme de instabilitate. Nivelul de iluminare și contrastul dintre ecran și mediul înconjurător trebuie să fie adaptate, pentru a evita atât reflexiile, cât și strălucirea excesivă.
La fel de importantă este componenta legată de mediul de lucru: reducerea la un nivel neglijabil a oricărei radiații, cu excepția spectrului vizibil, evitarea disconfortului termic generat de echipamente, menținerea unui nivel adecvat de umiditate. Postul de lucru în ansamblu: tastatură, scaun, birou trebuie să permită lucrătorului o poziție confortabilă, fără solicitări inutile ale gâtului, umerilor sau spatelui.
Poate cea mai neglijată dintre obligațiile prevăzute de HG 1028/2006 este planificarea activității astfel încât utilizarea zilnică a ecranului să fie întreruptă periodic prin pauze sau prin schimbarea tipului de activitate. Nu este vorba despre o recomandare generică de „a face pauze”, ci despre o obligație de organizare a muncii, care ține cont de faptul că expunerea continuă, fără variație, este cea care produce oboseala vizuală și tensiunea musculară cumulată.
Consecințele ignorării acestor cerințe nu apar peste noapte. Durerile cervicale, sindromul de tunel carpian, oboseala vizuală cronică sau tensiunile lombare cauzate de un scaun neadaptat se instalează treptat iar legătura lor cu locul de muncă devine evidentă abia atunci când afecțiunea este deja constituită. Spre deosebire de un accident industrial, aici nu există un moment precis al producerii, ceea ce face ca prevenția, analiza posturilor, dotarea corespunzătoare, organizarea pauzelor să fie singura măsură cu adevărat eficientă.
Ergonomia unui post de lucru nu ține așadar, de confort ci de sănătate pe termen lung. Un birou reglat greșit sau un monitor amplasat necorespunzător nu produc un incident care ajunge într-un raport, dar efectul lor cumulat asupra coloanei vertebrale, a vederii sau a articulațiilor unui lucrător este la fel de real ca al oricărui alt risc profesional.