Prin [OUG nr. 89/2025], Guvernul României a stabilit eliminarea impozitului pe construcțiile speciale începând cu 1 ianuarie 2027. Astfel, anul 2026 devine ultimul exercițiu fiscal în care companiile vor mai calcula și achita această obligație fiscală, ceea ce determină o reevaluare a costurilor aferente activelor imobilizate și a impactului asupra fluxurilor financiare.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Impactul imediat asupra companiilor este necesitatea verificării bazei impozabile și a încadrării corecte a construcțiilor speciale în evidența contabilă. Potrivit [Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal], obligația de plată revine persoanelor juridice române, sediilor permanente ale entităților străine și societăților europene înregistrate în România, cu excepția instituțiilor publice și a anumitor entități fără scop patrimonial.
În cazul contractelor de leasing, tratamentul fiscal diferă în funcție de structura juridică a operațiunii. Pentru leasingul financiar, contribuabilul este utilizatorul activului, în timp ce în leasingul operațional obligația fiscală aparține locatorului. Din perspectivă contabilă, această diferențiere influențează atât recunoașterea activului, cât și calculul amortizării și al obligațiilor fiscale asociate.
Baza de calcul este reprezentată de valoarea netă contabilă a construcțiilor existente la 31 decembrie a anului anterior. Pentru construcțiile care nu sunt deja supuse impozitului pe clădiri, se aplică o cotă de 0,5%. Valoarea netă se determină prin diminuarea valorii contabile brute cu amortizarea cumulată evidențiată în contabilitate.
Pentru activele aflate în proprietatea statului sau a autorităților locale și utilizate în administrare, concesiune, folosință gratuită sau închiriere, beneficiarii datorează un impozit redus de 0,25%. Din perspectivă fiscală și contractuală, această regulă impune verificarea atentă a documentației juridice și a valorilor înscrise în evidențele contabile aferente activelor utilizate.