Amortizare contabilă vs amortizare fiscală în cazul reevaluării imobilizărilor corporale

Pentru a respecta principiul in registrarii in contabilitatea imobilizarilor corporale la valoarea lor justa, societatile pot decide reevaluarea acestora la intervale de timp regulate.

In cazul cladirilor, de obicei, se respecta principiul efectuarii reevaluarilor la un interval de 3 ani pentru a beneficia si de o cota standard a impozitului pe cladiri.

Potrivit OMF 3055/2009, reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului.

În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziţie/costului de producţie sau al oricărei alte valori atribuite înaintea celui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.

Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel:

– ca o creştere a rezervei din reevaluare prezentată încadrul elementului “Capital şirezerve”, dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau

– ca un venit care săcompenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.

Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevalua reprezentată în cadrul elementului “Capital şi rezerve”, cum in imul dintre valoarea a celei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventua la diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.

Conform art.7 si art.24 dinLegea 571/2003, valoareafiscala a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor este reprezentata de costul de achiziţie, de producţie sau valoarea de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, la data intrării în patrimoniul contribuabilului, utilizată pentru calculul amortizării fiscale, după caz. În valoarea fiscală se includ şi reevaluările contabile efectuate potrivit legii. În cazul în care se efectuează reevaluări ale mijloacelor fixe amortizabile care determină o descreştere a valorii acestora sub costul de achiziţie, de producţie sau al valorii de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, după caz, valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile se recalculează până la nivelul celei stabilite pe baza costului de achiziţie, de producţie sau a valorii de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, după caz.

Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcţiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea fiscală.

Asadar, concluzia este urmatoarea:

In cazul cresterii de valoare a unei imobilizari corporale prin reevaluare, majorarea de valoare va fi contabilizata in contul de Rezerve din reevaluare si va fi transferata in contul Rezerve reprezentand surplusul realizat din rezerve din reevaluare pe masura amortizarii. Aceasta suma va fi considerata element asimilat venitului la calculul impozitului pe profit si va fi declarat in declaratia 101 ca atare.

In cazul descresterii valorii unei imobilizari corporale, presupunand ca este prima reevaluare sau ca nu exista sold in contul de Rezerve din reevaluare, diminuarea se va inregistra ca o cheltuiala nedeductibila la momentul reevaluarii. Pentru aceasta suma, se va mentine o evidenta extracontabila si se va beneficia de deductibilitatea ei pe durata ramasa de viata a activului imobilizat. Aceasta diferenta dintre amortizarea contabila si cea fiscala, va fi evidentiata in declaratia 101 pe randurile aferente celor doua categorii de cheltuieli.

In cazul scoaterii din gestiune a activului imobilizat fie prin vanzare, fie prin casare, sumele ramase in rezerva din reevaluare vor fi impozitate integral, iar diferenta dintre amortizarea fiscala si cea contabila ramasa va fi considerata cheltuiala deductibila in totalitate.

Autor: Raluca Tudor