Guvernul României a introdus prin [OUG nr. 24/2026] un mecanism fiscal temporar destinat taxării veniturilor excepționale realizate de companiile petroliere, în contextul creșterii accelerate a prețurilor la energie și carburanți. Ulterior, [Ordinul ANAF nr. 602/2026] a modificat formularul 100 pentru declararea distinctă a acestei obligații fiscale.
Thank you for reading this post, don't forget to subscribe!Impactul imediat asupra operatorilor economici din sectorul petrolier este extinderea obligațiilor de raportare fiscală și implementarea unor evidențe contabile separate pentru activitățile de extracție, rafinare și comercializare. Contribuția de solidaritate se aplică exclusiv titularilor de acorduri petroliere care exploatează țiței din zăcăminte aflate pe teritoriul României.
Mecanismul fiscal devine activ doar în lunile în care prețul mediu al petrolului Brent depășește pragul de 70 USD/baril. Dacă acest plafon nu este depășit, contribuția nu se datorează. Din perspectivă fiscală, taxa are caracter temporar și este tratată drept cheltuială deductibilă la calculul rezultatului fiscal.
Pentru companiile care comercializează direct țițeiul extras, contribuția se calculează prin aplicarea unei cote de 60% asupra veniturilor suplimentare generate peste pragul de referință. În cazul operatorilor care extrag și rafinează țițeiul autohton, taxarea se aplică asupra veniturilor din produsele energetice rezultate, prin cote progresive între 1,5% și 9,9%.
[Ordinul ANAF nr. 602/2026] introduce poziția distinctă 116 „Contribuție de solidaritate” în Nomenclatorul obligațiilor de plată la bugetul de stat. Astfel, contribuabilii vizați trebuie să declare și să achite obligația lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare.
Din perspectivă operațională și de control fiscal, obligația de evidență distinctă devine critică. Lipsa documentării separate pentru cantitățile extrase, rafinate și comercializate poate genera sancțiuni între 200.000 lei și 1.000.000 lei, ceea ce transformă conformarea contabilă și fiscală într-o componentă strategică de management al riscului.