Dreptul de deductibilitate al TVA în amonte – Cazul Salomie&Oltean

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a hotărât în data de 9 iulie 2015 să dea câștig de cauză domnilor Salomie și Oltean în cadrul litigiului pe care aceștia îl aveau cu Direcția Generală a Finanțelor Cluj.

Pe scurt, situația a fost următoarea: în cursul anului 2007, domnii Salomie și Oltean s-au asociat cu alte cinci persoane fizice pentru a realiza un proiect de construcție și vânzarea a patru imobile în România. Această asociere nu avea personalitate juridică și nu a fost declarată sau înregistrată în scopuri de TVA în România.

În anii 2008 și 2009, din totalul de 132 de apartamente construite au fost vândute 122, fără ca aceste vânzări să fi fost supuse TVA.

În cursul anului 2010, în urma unei inspecții fiscale efectuate de administrația fiscală, aceasta a  considerat că operațiunile mai sus menționate constituie o activitate economică cu caracter de continuitate și că ar fi trebuit supuse TVA, livrările depășind plafonul de scutire de 35.000 euro.

În consecință, administrația fiscală a solicitat plata TVA datorat, precum și majorările de întârziere aferente.

Deși dreptul de deducere al TVA constituie un principiu fundamental al sistemului comun al TVA, iar deducerea TVA in amonte trebuie să fie acordată dacă cerințele de fond sunt îndeplinite, legislația din Romania nu este compatibilă in acest sens cu prevederile Directivei 2006/112.

Astfel, în Codul Fiscal se prevede faptul că o persoană înregistrată tardiv drept impozabilă în scopuri de TVA nu poate exercita dreptul de deducere al TVA decât ulterior regularizării situației sale prin înregistrarea sa în scopuri de TVA și depunerea unui decont.

Înregistrarea în scopuri de TVA prevăzută la articolul 214 din Directiva 2006/112 nu constituie decât o cerință de formă, aceasta neputând pune în discuție dreptul de deducere al TVA în măsura în care sunt îndeplinite condițiile materiale care dau naștere acestui drept.

Așadar, o persoană impozabilă din punct de vedere al TVA nu poate fi împiedicată să își exercite dreptul de deducere pentru motivul că nu ar fi înregistrată în scopuri de TVA înainte de a utiliza bunurile dobândite în cadrul activității sale taxate.

Luând in considerare toate aspectele de mai sus, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis prin Hotărârea 183 faptul că trebuie aplicate prevederile Directivei 2006/112/CE, în defavoarea reglementarilor din legislația din Romania, potrivit cărora dreptul de deducere al TVA datorate sau achitate în amonte pentru bunuri si servicii utilizate în cadrul operațiunilor taxate îi este permis persoanei impozabile numai dacă este înregistrată în scopuri de TVA și depune un decont de TVA.