Orice societate care deține o clădire este obligată, conform prevederilor legii 571/2003 – Codul fiscal, să plătească impozit pe clădiri, impozit care se calculează anual, conform art. 253, prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar.
Cotele de impozitare sunt stabilite de către administraţiile locale, astfel că diferă în funcţie de zonă, fiind cuprinse între 0,25% şi 1,50% inclusiv. În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între:
- 10-20% pentru clădiri ce nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă;
- 30-40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă (cote aplicabile de la 1.01.2012).
Reevaluarea clădirilor reprezintă una din metodele care poate aduce beneficii majore prin reducerea impozitului plătit. Din punct de vedere financiar, reevaluarea este rentabila, costurile unui raport de reevaluare fiind relativ reduse comparativ cu impozitul de plătit în cazul în care reevaluarea nu ar avea loc.
În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementarilor contabile, valoarea impozabilă a clădirii este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului, persoană juridică.
Un evaluator va calcula valoarea impozabilă a clădirii folosind una din tehnicile financiare de mai jos:
- actualizarea
- capitalizarea
- rata de actualizare
și una sau mai multe din metodele de evaluare, după cum urmează:
- metode patrimoniale
- metode de randament
- metode de piaţă
Elementele dintr-o grupă de imobilizări corporale se reevaluează simultan, pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori calculate la date diferite (dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuie reevaluate).