Modificari legate de TVA

Modificari legate de TVA – stocuri la dispozitia clientului:

In Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal, dupa articolul 270 se introduce un nou articol, articolul 270^1, referitor la “Stocurile la dispozitia clientului”.

Conform noilor reglementari, se considera ca regimul de stocuri la dispozitia clientului exista atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii:

1. bunurile sunt expediate sau transportate de o persoana impozabila sau de o parte terta in numele sau catre un alt stat membru, in vederea livrarii bunurilor respective in acel stat membru, intr-un stadiu ulterior si dupa sosire, catre alta persoana impozabila care are dreptul sa intre in posesia respectivelor bunuri in conformitate cu un acord existent intre ambele persoane impozabile;
2. persoana impozabila care expediaza sau transporta bunurile nu si-a stabilit activitatea economica si nici nu are un sediu fix in statul membru catre care sunt expediate sau transportate bunurile;
3. persoana impozabila careia ii sunt destinate a fi livrate bunurile este identificata in scopuri de TVA in statul membru catre care sunt expediate sau transportate bunurile si atat identitatea sa, cat si codul de inregistrare in scopuri de TVA care i-a fost atribuit de statul membru respectiv sunt cunoscute de persoana impozabila mentionata la lit. b) in momentul in care incepe expedierea sau transportul bunurilor. In situatia in care bunurile sunt expediate din alt stat membru in Romania, codul de inregistrare in scopuri de TVA al persoanei impozabile careia ii sunt destinate bunurile este reprezentat de codul de inregistrare in scopuri de TVA atribuit conform art. 316 sau 317;
4. persoana impozabila care expediaza sau transporta bunurile inregistreaza transferul bunurilor in registrul prevazut la art. 321 alin. (6), in cazul in care bunurile sunt expediate sau transportate din Romania in alt stat membru sau in cazul in care bunurile sunt expediate sau transportate din alt stat membru in Romania, in registrul corespunzator prevazut in legislatia acelui stat membru si include identitatea persoanei impozabile care achizitioneaza bunurile, precum si codul de inregistrare in scopuri de TVA atribuit acesteia de statul membru catre care sunt expediate sau transportate bunurile in declaratia recapitulativa prevazuta la art. 325 sau la corespondentul acestui articol din legislatia statului membru din care sunt expediate sau transportate bunurile.

Astfel, modificarea se refera la situatia in care, in momentul transportului bunurilor catre alt stat membru, furnizorul cunoaste deja identitatea persoanei care achizitioneaza bunurile si careia ii vor fi furnizate aceste bunuri intr-un stadiu ulterior, dupa ce acestea au sosit in statul membru de destinatie. Conform vechilor dispozitii, aceasta situatie da nastere unei operatiuni considerate livrare (in statul membru de plecare a bunurilor) si unei operatiuni considerate achizitie intracomunitara (in statul membru de sosire a bunurilor), urmate de o livrare „nationala” in statul membru de sosire, si necesita ca furnizorul sa fie identificat in scopuri de TVA in statul membru respectiv.

Pentru a evita acest lucru, in cazul in care operatiunile respective au loc intre doua persoane impozabile, astfel de tranzactii ar trebui sa fie considerate, in anumite conditii, ca dand nastere unei livrari scutite in statul membru de plecare si unei achizitii intracomunitare in statul membru de sosire.

Prin urmare, transferul de catre o persoana impozabila de bunuri care fac parte din activele activitatii sale economice catre un alt stat membru in cadrul regimului de stocuri la dispozitia clientului nu este tratat ca o livrare de bunuri efectuata cu titlu oneros.

Modificari legate de TVA – operatiunile in lant:

Operatiunile in lant se refera la livrari succesive de bunuri care fac obiectul unui singur transport intracomunitar. Transportul intracomunitar al bunurilor ar trebui sa fie atribuit doar uneia dintre livrari si numai livrarea respectiva ar trebui sa beneficieze de scutirea de TVA prevazuta pentru livrarile intracomunitare.

Celelalte livrari din lant ar trebui impozitate si ar putea necesita identificarea in scopuri de TVA a furnizorului in statul membru de livrare.

Pentru a se evita folosirea unor abordari diferite in randul statelor membre, ceea ce ar putea duce la o impozitare dubla sau la lipsa impozitarii, si pentru a spori securitatea juridica pentru operatori, ar trebui stabilita o norma comuna potrivit careia, daca sunt indeplinite anumite conditii, transportul bunurilor ar trebui atribuit unei singure livrari din cadrul lantului de operatiuni.

Astfel, in cazul in care aceleasi bunuri sunt livrate succesiv si sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru in alt stat membru direct de la primul furnizor la ultimul client din lant, expedierea sau transportul este atribuit numai livrarii efectuate catre operatorul intermediar.

Prin exceptie, expedierea sau transportul este atribuit numai livrarii de bunuri efectuate de catre operatorul intermediar in cazul in care operatorul intermediar a comunicat furnizorului sau codul sau de inregistrare in scopuri de TVA care i-a fost eliberat de catre statul membru din care sunt expediate sau transportate bunurile.

Mentionam ca «operator intermediar» inseamna un furnizor din lant, altul decat primul furnizor din lant, care expediaza sau transporta bunurile, fie el insusi, fie prin intermediul unei parti terte care actioneaza in numele sau.”

Modificari legate de TVA – scutirea aplicabila livrarilor de bunuri:

Se propune ca includerea in Sistemul de schimb de informatii privind TVA (VIES) a numarului de identificare in scopuri de TVA al persoanei care achizitioneaza bunurile, atribuit de alt stat membru decat cel in care incepe transportul bunurilor, sa devina, pe langa conditia de transport al bunurilor in afara statului membru de livrare, o conditie de fond pentru aplicarea scutirii, in loc sa fie o cerinta de forma.

In plus, declaratia VIES devine un element esential pentru informarea statului membru de sosire cu privire la prezenta bunurilor pe teritoriul sau. Din acest motiv, statele membre ar trebui sa se asigure ca atunci cand furnizorul nu se conformeaza obligatiilor sale privind declaratia VIES, scutirea nu ar trebui aplicata, cu exceptia cazurilor in care furnizorul actioneaza cu    buna-credinta, si anume atunci cand poate justifica in mod corespunzator in fata autoritatilor fiscale competente toate deficientele sale legate de declaratia recapitulativa, ceea ce ar putea include, la momentul respectiv, si comunicarea de catre furnizor a informatiilor corecte astfel cum se prevede la articolul 264 din Directiva 2006/112/CE.