Începând cu anul 2026, cadrul fiscal aplicabil cheltuielilor intragrup a cunoscut o schimbare majoră, ca urmare a eliminării unor restricții introduse anterior prin Legea nr. 239/2025. Inițial, această lege prevedea limitarea deductibilității anumitor cheltuieli intragrup la 1% din totalul cheltuielilor, măsura urmând să se aplice contribuabililor plătitori de impozit pe profit care nu datorează impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA).
Restricțiile vizau în special cheltuielile cu drepturile de proprietate intelectuală, managementul și consultanța, înregistrate în relația cu entități afiliate din afara României. Scopul declarat era combaterea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor, însă aplicarea practică a ridicat semne de întrebare privind compatibilitatea cu standardele internaționale.
În acest context, Ordonanța Guvernului nr. 6/2026 a intervenit pentru a elimina complet aceste limitări, la recomandarea OCDE, care și-a exprimat îngrijorarea față de rigiditatea și impactul potențial negativ al noilor reguli. Astfel, prevederile art. 25¹ din Codul fiscal au fost abrogate, iar cheltuielile respective revin sub incidența regulii generale de deductibilitate prevăzute la art. 25 din Codul fiscal.
Concret, începând cu trimestrul I 2026 (sau cu anul fiscal 2026, pentru contribuabilii cu sistem anual de declarare), cheltuielile intragrup pentru proprietate intelectuală, management și consultanță sunt din nou deductibile integral, cu respectarea principiilor generale: caracterul economic, necesitatea pentru desfășurarea activității și documentarea corespunzătoare, inclusiv din perspectiva prețurilor de transfer.
Este important de menționat că, anterior abrogării, legislația prevedea și o serie de excepții de la limitarea de 1%, precum cheltuielile capitalizate în valoarea imobilizărilor sau cele aferente drepturilor de proprietate intelectuală înregistrate în România. De asemenea, contribuabilii care dețineau un acord de prețuri în avans (APA), precum și instituțiile de credit, erau exceptați de la aplicarea restricțiilor.
Eliminarea limitărilor la deductibilitatea cheltuielilor intragrup readuce legislația fiscală românească într-o zonă de coerență cu practicile OCDE și reduce presiunea fiscală și administrativă asupra grupurilor multinaționale. Totuși, riscurile de control rămân, iar documentarea solidă a tranzacțiilor intragrup continuă să fie esențială.