În orice unitate economică sau instituție, protecția împotriva incendiilor începe cu asigurarea căilor de acces și intervenție. Deși adesea trecute cu vederea în planificarea operațională, aceste spații au un rol esențial în desfășurarea în siguranță a activităților, precum și în eficiența intervenției în caz de urgență. Conform Legii nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor și O.M.A.I. nr. 166/2010, angajatorii au responsabilități clare în acest sens.
Accesul forțelor de intervenție trebuie să fie permanent asigurat
Angajatorii trebuie să se asigure că intrările, drumurile de acces și spațiile de manevră pentru pompieri și alte echipe de intervenție sunt permanent practicabile, indiferent de sezon. Acestea trebuie întreținute în stare bună, curățate de obstacole și marcate corespunzător, astfel încât să nu existe niciun impediment în cazul unei intervenții rapide.
Orice săpături sau lucrări temporare care afectează căile de acces trebuie securizate și semnalizate, iar dacă este cazul, se vor amenaja rute ocolitoare bine consolidate, cu treceri provizorii.
Elementele critice trebuie să rămână accesibile
Este interzisă blocarea accesului către:
- hidranți interiori și exteriori;
- stingătoare și panouri PSI;
- dispozitive de control pentru trapele de fum, uși antifoc, clapete de ventilație;
- tablouri electrice și surse de alimentare de rezervă.
În caz de incendiu, accesul rapid la aceste echipamente face diferența între o intervenție eficientă și o situație scăpată de sub control.
Obligații privind instruirea salariaților
Angajatorii sunt obligați să instruiască toți salariații privind:
- planurile de evacuare;
- măsurile de intervenție în caz de incendiu;
- participarea la exerciții și aplicații tactice, conform prevederilor legale.
Instruirea trebuie realizată la angajare, la schimbarea locului de muncă și periodic, iar participarea este obligatorie.
Consecințele nerespectării obligațiilor
Neglijarea întreținerii căilor de acces sau a instruirii angajaților poate avea consecințe grave:
- sancțiuni aplicate de ISU în cazul controalelor tematice;
- dificultăți în intervenția operativă, cu potențial risc pentru vieți omenești;
- atragerea răspunderii penale în cazul unor incidente grave.
Concluzie
Căile de acces și intervenție nu sunt simple spații funcționale – ele fac parte din infrastructura vitală de siguranță a fiecărei unități. Este responsabilitatea angajatorilor să le mențină accesibile și funcționale în orice moment și să se asigure că angajații cunosc și respectă procedurile de intervenție.