În cazul producerii unui accident de muncă, declarațiile martorilor joacă un rol esențial în stabilirea cauzelor și responsabilităților. Dar ce se întâmplă dacă o persoană prezentă la locul incidentului refuză să colaboreze cu comisia de cercetare? Legea distinge între două situații esențiale:
- Cercetare realizată de un inspector de muncă
În această situație, refuzul unui lucrător de a da declarație poate fi sancționat direct, conform art. 23 din Legea nr. 108/1999 privind organizarea Inspecției Muncii. Legea consideră acest comportament drept obstrucționare a activității de control, iar inspectorul are autoritatea de a aplica sancțiuni contravenționale.
- Cercetare internă, derulată de comisia angajatorului
Dacă cercetarea este desfășurată intern, prin comisia numită de angajator, nu există un cadru legal direct pentru sancționarea martorului care refuză colaborarea. Totuși, comisia SSM are la dispoziție câteva pârghii procedurale utile:
- Dacă martorul este salariat al companiei: se poate solicita sprijinul conducerii pentru facilitarea audierii. Dacă refuzul persistă, comisia poate trimite o notificare oficială cu confirmare de primire, în care se precizează că refuzul poate constitui abatere disciplinară, conform regulamentului intern.
- Dacă martorul este extern (client, colaborator, alt terț): în cazuri justificate, se poate apela la sprijinul autorităților – de regulă, Poliția – pentru obținerea unei declarații oficiale.
Chiar dacă legea nu prevede sancțiuni directe pentru refuzul de colaborare într-o cercetare internă SSM, acest comportament poate atrage consecințe disciplinare pentru angajați. În cazul controalelor ITM, refuzul este tratat cu severitate și poate fi sancționat contravențional.
Responsabilul SSM trebuie să cunoască aceste diferențe și să gestioneze cu profesionalism situațiile în care martorii nu doresc să coopereze – fie prin mediere, fie prin măsuri procedurale ferme.