Expunerea la zgomot este una dintre cele mai frecvente cauze ale pierderii auzului în rândul lucrătorilor europeni, fiind clasată constant între primele zece boli profesionale raportate. România nu face excepție. Directiva 2003/10/CE, transpusă în legislația națională, stabilește limite clare de expunere și impune angajatorilor o serie de măsuri pentru protejarea sănătății auditive a salariaților.
Aceste obligații vizează toate domeniile de activitate, nu doar sectoarele industriale. Chiar și spații aparent liniștite – grădinițe, birouri, spații comerciale – pot depăși pragurile de acțiune. Angajatorii trebuie să fie conștienți că sunt singurii responsabili pentru evaluarea și gestionarea riscurilor legate de zgomot la locul de muncă.
Limitele de expunere la zgomot: ce spune legea
Potrivit Directivei 2003/10/CE și normelor naționale, există trei praguri-cheie în evaluarea zgomotului:
- Valoarea limită de expunere – LEX,8h = 87 dB(A) și presiunea acustică de vârf ρvârf = 200 Pa
Aceste valori nu trebuie depășite în nicio situație. Dacă nivelul zgomotului depășește aceste limite, angajatorul este obligat să ia măsuri imediate, inclusiv să oprească activitatea și să reconfigureze spațiul de lucru. - Valori superioare de expunere care declanșează acțiunea – LEX,8h = 85 dB(A) și ρvârf = 140 Pa
Dacă sunt atinse aceste valori, angajatorul trebuie:- să implementeze un program de măsuri tehnice și organizatorice pentru reducerea expunerii;
- să asigure protecție auditivă obligatorie;
- să efectueze controale medicale de specialitate;
- să marcheze zonele zgomotoase și să limiteze accesul neautorizat.
- Valori inferioare de expunere care declanșează acțiunea – LEX,8h = 80 dB(A) și ρvârf = 112 Pa
La acest nivel:- angajatorul trebuie să informeze și să instruiască salariații;
- trebuie puse la dispoziție mijloace de protecție auditivă (chiar dacă utilizarea lor nu este obligatorie);
- este recomandat un control audiometric preventiv.
Toate valorile sunt calculate ca medii ponderate pentru o zi de lucru de 8 ore și trebuie ajustate dacă programul este mai lung sau mai scurt.
Ce măsuri trebuie luate concret
Angajatorii trebuie să înceapă cu o evaluare a riscului de expunere la zgomot. Aceasta trebuie să fie realizată de un specialist și să țină cont de:
- nivelul, durata și tipul expunerii;
- interacțiunea cu alte riscuri (vibrații, substanțe chimice ototoxice);
- informațiile despre emisiile de zgomot ale echipamentelor;
- grupurile vulnerabile (lucrători tineri, gravide etc.).
Pe baza evaluării, se aplică măsuri de prevenție:
- utilizarea de echipamente mai silențioase;
- proiectarea spațiului astfel încât să izoleze sursele de zgomot;
- întreținerea echipamentelor pentru a reduce zgomotul de funcționare;
- organizarea timpului de lucru pentru a reduce durata expunerii.
Consecințele neglijării riscului de zgomot
Nerespectarea obligațiilor poate duce nu doar la amenzi, ci și la daune pentru sănătatea lucrătorilor, acțiuni în justiție, pierderea calificării personalului sau dificultăți în recrutare. Pierderea auzului este ireversibilă și are un impact major asupra calității vieții și capacității de muncă.
Directiva și ghidul UE încurajează angajatorii să adopte o abordare proactivă, bazată pe prevenție și educație. Este important ca lucrătorii să fie implicați în identificarea problemelor și să înțeleagă modul în care pot contribui la reducerea riscurilor.
Concluzie
Zgomotul este un risc invizibil, dar cu efecte devastatoare. Angajatorii trebuie să trateze expunerea la zgomot cu aceeași seriozitate ca orice alt pericol profesional. Evaluarea periodică, măsurile tehnice, instruirea și controalele medicale nu sunt doar obligații legale – sunt parte dintr-o cultură organizațională sănătoasă.
Cu sprijinul specialiștilor în SSM, angajatorii pot implementa soluții eficiente, adaptate specificului fiecărui loc de muncă, evitând sancțiunile și protejând sănătatea angajaților.