Procesul de digitalizare fiscală în România a cunoscut o accelerare semnificativă în ultimii ani, fiind impulsionat de obiectivele Uniunii Europene privind transparența fiscală și eficiența colectării veniturilor. Măsuri precum e-Factura, SAF-T și RO e-Transport au fost implementate pentru a reduce frauda fiscală și pentru a crește gradul de conformare. Cu toate acestea, aceste schimbări vin cu provocări majore pentru contribuabili, care trebuie să se adapteze rapid la un mediu fiscal din ce în ce mai complex și impredictibil.
Eliminarea D394 și reducerea obligațiilor redundante
Una dintre temele centrale ale digitalizării fiscale este eliminarea rapoartelor fiscale redundante. Declarația D394, utilizată pentru raportarea tranzacțiilor între firme, a fost subiectul unor discuții intense în mediul de afaceri, deoarece multe dintre informațiile pe care le conține sunt deja disponibile prin alte mijloace digitale. Oficialii ANAF au sugerat eliminarea acestei declarații pentru a simplifica procesele de raportare fiscală și pentru a reduce sarcina administrativă asupra companiilor.
Obligațiile de raportare: modernizare sau suprareglementare?
România a introdus un set complex de obligații de raportare digitală, care includ:
- e-Factura, un sistem electronic de facturare destinat creșterii transparenței și eficienței fiscale;
- SAF-T, un format standardizat pentru raportarea financiar-contabilă;
- RO e-Transport, un sistem de monitorizare a transporturilor de bunuri cu risc fiscal.
Deși scopul acestor instrumente este de a reduce evaziunea fiscală și de a automatiza raportările, realitatea arată că multe companii se confruntă cu dificultăți în implementarea acestor sisteme din cauza lipsei de claritate legislativă și a resurselor necesare pentru conformare.
Impactul asupra mediului de afaceri
Dincolo de obiectivele declarate, digitalizarea fiscală ridică o serie de probleme pentru contribuabili:
- Creșterea costurilor de conformare: Implementarea noilor cerințe necesară actualizări IT, training pentru personal și suport tehnic constant.
- Imprevizibilitatea legislativă: Schimbările frecvente ale reglementărilor fiscale generează incertitudine pentru companii, afectând planificarea financiară.
- Creșterea riscului de sancțiuni: Lipsa unor perioade de tranziție clare duce la penalizări pentru erori de raportare, chiar și atunci când acestea nu sunt intenționate.
Se respectă principiul proporționalității fiscale?
Principiul proporționalității, consacrat de Tratatul privind Uniunea Europeană, prevede că orice măsură fiscală trebuie să fie echilibrată și să nu impună o povară excesivă asupra contribuabililor. Cu toate acestea, mediul de afaceri din România percepe digitalizarea fiscală mai degrabă ca pe o povară suplimentară, decât ca pe un proces de modernizare care aduce beneficii reale.
Concluzie
Digitalizarea fiscală în România este un proces necesar, dar implementarea sa trebuie să fie echilibrată, clar reglementată și aliniată la bunele practici europene. O strategie coerentă, care să includă eliminarea obligațiilor redundante și o mai mare predictibilitate fiscală, este esențială pentru a asigura un mediu de afaceri stabil și competitiv.