Împrumut acordat societăților afiliate

O societate nou-infiintata, X SRL, platitoare de TVA si impozit pe profit, are ca membri fondatori doua persoane fizice cu cote de participare de 30%, respectiv 70%.

Fiecare dintre asociati au calitatea de administrator la o alta societate platitoare de TVA si impozit pe profit.

Sunt considerate afiliate cele trei societati? Cum poate imprumuta una dintre societati pe cea nou-infiintata? In baza unui contract de imprumut (fara dobanda) cu un termen fix sau in baza unei facturi de avans (urmand stornarea ei la restituirea avansului)?

Conform art.7, pct.26 din Codul Fiscal, societatile sunt afiliate deoarece detin indirect – prin detinerile persoanelor fizice afiliate – mai mult de 25% din titlurile de participare.

Imprumuturile ocazionale – astfel incat sa nu capete titlu profesional – intre societati nu sunt interzise de lege.

Tinand cont de statutul de societati afiliate, X SRL trebuie sa fie atenta la incalcarea art.7 punctul 33 din noul Cod fiscal:

“33. Principiul valorii de piata – atunci cand conditiile stabilite sau impuse in relatiile comerciale sau financiare intre doua persoane afiliate difera de acelea care ar fi existat intre persoane independente, orice profituri, care in absenta conditiilor respective ar fi fost realizate de una dintre persoane, dar nu au fost realizate de acestea din cauza conditiilor respective, pot fi incluse in profiturile acelei persoane si impozitate corespunzator.”

Din acest motiv, este preferabil ca imprumutul sa fie acordat cu o dobanda ce ar fi fost perceputa de o alta firma, neaflata in relatia de afiliere.

Desigur, o alta firma neafiliata ar fi avut dreptul sa acorde acest imprumut fara dobanda, dar pentru aplicarea unei variante prudente este de preferat ca in contractul de imprumut sa se prevada o dobanda.

Este important de precizat faptul ca nu exista in legislatie o dobanda minima obligatorie.

Dobanda trebuie stabilita avand in vedere, de exemplu, urmatoarele criterii: suma si durata imprumutului, natura si scopul acestuia, garantia, riscurile de schimb valutar etc.

De exemplu, se poate aplica dobanda minima pe care o aplica bancile comericale sau dobanda minima acceptata la deducere de art. 27 din Codul fiscal, care prevede:

“(7) In cazul imprumuturilor obtinute de la alte entitati, cu exceptia celor prevazute la alin. (6), dobanzile deductibile sunt limitate la:

  1. Nivelul ratei dobanzii de politica monetara a Bancii Nationale a Romaniei, corespunzatoare ultimei luni din trimestru, pentru imprumuturile in lei; si
  2. Nivelul ratei dobanzii anuale de 4%, pentru imprumuturile in valuta. Nivelul ratei dobanzii pentru imprumuturile in valuta se actualizeaza prin hotarare a Guvernului.”

Este foarte important ca la redactarea contractului de imprumut sa nu se piarda din vedere elemente esentiale, fara existenta carora A.N.A.F. ar putea reconsidera operatiunea, cum ar fi: termenele de rambursare, penalitatile pentru nerespectarea acestora etc.

Practic, contractul trebuie incheiat la fel cum s-ar fi intamplat daca partile implicate nu erau afiliate, respectandu-se conditiile de piata.