Dosarul preţurilor de transfer

În ultima vreme, în mediile de afaceri din România, dar şi de pretutindeni, se vehiculează tot mai mult termenul de „preţuri de transfer”. Nu numai directorii generali şi cei financiari a multinaţionalelor, auditorii şi consultanţii acestor companii sunt interesaţi de subiectul numit „preţuri de transfer”, dar şi reprezentanţii autorităţilor fiscale se concentrează tot mai mult în jurul tematicii preţurilor de transfer.
Acest articol, care va apărea în mai multe fascicule, este menit să explice pe înţelesul tuturor ce sunt „preţurile de transfer” şi de ce este necesară întocmirea unui „dosar al preţurilor de transfer”.

1. Perspectiva economică. Cauzele generatoare ale conceptului de „preţuri de transfer”

Criza economică, ale cărei prime semne s-au manifestat în SUA spre sfârşitul anului 2007 şi care a afectat, pe rând, şi statele Uniunii Europene, începând din 2008, a fost urmată în aceste state de o criză mult mai profundă, fiindcă era vorba de o criză structurală. Aceasta a fost criza deficitelor bugetare, care a pus sub semnul întrebării însuşi modelul economic şi social european.În efortul lor de a câştiga alegeri după alegeri, aproape toate guvernele europene au contribuit frenetic la acordarea în serie a nenumărate măsuri de susţinere socială, îndatorându-se an după an, tot mai mult şi crescând datoria publică. Astfel, aceasta ajunsese să măsoare 152,6% în Grecia, 127,3% în Italia, 120,3% în Portugalia, 117 % în Irlanda, 89,9% în Franţa, 84% în Cipru… Acestea au fost de altfel, ţările care au reprezentat cea mai mare piedică în calea revenirii economice a Uniunii Europene, în comparație cu SUA – ţara care a „exportat” criza economică şi care şi-a revenit spectaculos în ultimul an.

În acest răstimp, ţările membre ale Uniunii Europene au fost forţate să treacă la măsuri de austeritate, în vederea echilibrării bugetelor lor: trebuiau să reducă cheltuielile, ceea ce a avut ca efect restrângerea investițiilor de stat şi a reprezentat una din cauzele prelungirii crizei economice şi au trebuit să forţeze creşterea veniturilor. S-a dovedit, o dată în plus şi fără nici o urmă de îndoială, că atunci când este în criză, orice stat, prin guvernul său, îl ia în vizor tot pe amărâtul de contribuabil. Doar că, în cazul preţurilor de transfer, acest contribuabil nu era amărât decât din cauza consecințelor pe care urma să le suporte, nicidecum a veniturilor sale. Aceasta, pentru că era vorba de companiile multinaţionale.

Dacă doriţi să aflaţi mai multe, vă invit să citiţi si următoare parte a acestui articol dedicat preţurilor de transfer

Lasă un răspuns