Situatie: O societate ABC SRL (din Romania), platitoare de TVA, intentioneaza sa achizitioneze un imobil in Italia de la o societate platitoare de TVA rezidenta in Italia, pe care ulterior vrea sa-l inchirieze in regim hotelier.
Care sunt implicatiile fiscale ale achizitiei?
Trebuie ca societatea sa declare punct de lucru din Italia?
Ce impozite mai trebuie platite conform conventiei de evitare dublei impuneri?
Solutie:
Pentru inceput, mentionam ca punctul de lucru deschis in Italia este o subunitate fara personalitate juridica a firmei din Romania.
Conform art. 43 din Legea societatilor nr. 31/1990, celelalte sedii secundare – agentii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii – sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor si se mentioneaza numai in cadrul inmatricularii societatii in registrul comertului de la sediul principal.
Ordinul MFP 1802/2014, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede la art. 3 ca subunitatile fara personalitate juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul in Romania, organizeaza si conduc evidenta contabila proprie, astfel incat aceasta sa permita determinarea informatiilor si a obligatiilor prevazute de lege, iar persoanele juridice carora le apartin sa poata intocmi situatii financiare anuale.
Activitatea desfasurata in strainatate de subunitatile fara personalitate juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul in Romania, se include in situatiile financiare ale persoanei juridice romane si se raporteaza pe teritoriul Romaniei, cu respectarea prevederilor Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate.
Precizam ca societatea care a infiintat punctul de lucru (sediul permanent) in alt stat are obligatii declarative privind declararea infiintarii acestuia.
Astfel, o prima obligatie declarativa se refera la declararea in termen de 30 de zile de la infiintarea punctului de lucru. Astfel, societatea din Romania are obligatia declararii acestuia la organul fiscal in raza caruia isi are domiciliul fiscal societatea, conform art. 85 alin. (2) si (6) din Codul de procedura fiscala.
Declaratia este insotita de o copie de pe certificatul de inregistrare fiscala a contribuabilului/ platitorului de care apartine sediul secundar sau filiala, precum si de copii ale documentelor doveditoare ale informatiilor inscrise in aceasta.
Prin urmare, societatea mama din Romania va depune la organul fiscal in raza caruia isi are domiciliul fiscal declaratia privind sediile secundare, formular 061 Declaratie privind sediile secundare (D700).
In situatia in care punctul de lucru indeplineste criteriile pentru a fi considerat sediu permanent, impozitul se va plati/declara in Italia si conform Conventiei de evitare a dublei impuneri. Acest impozit se va deduce din impozitul de plata in Romania.
Referitor la cheltuielile efectuate cu imobilul achizitionat, acestea pot fi deductibile daca el este utilizat in activitatea economica asa cum prevede art. 25, alin. (1) din Codul fiscal:
“(1) Pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate in scopul desfasurarii activitatii economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare, precum si taxele de inscriere, cotizatiile si contributiile datorate catre camerele de comert si industrie, organizatiile patronale si organizatiile sindicale.”
In ceea ce priveste TVA-ul platit in Italia, pentru recuperarea acestuia, societatea din Romania trebuie sa se inregistreze in sistemul de TVA al Italiei si sa solicite rambursarea TVA-ului. Aceasta implica depunerea unei cereri de rambursare a TVA-ului catre autoritatile fiscale italiene in conformitate cu legislatia fiscala italiana aplicabila.
In conditiile in care societatea din Romania va avea un punct de lucru in Italia, este posibil sa fie necesara inregistrarea acestuia in conformitate cu reglementarile fiscale italiene.
Referitor la impozitul pe profit, societatea din Romania poate fi supusa impozitului pe profit in Italia pentru veniturile obtinute din inchirierea imobilului situat in Italia (in conditiile in care societatea are obligatia declararii unui sediu permanent).
Potrivit conventiei de evitare a dublei impuneri incheiate intre Romania si Italia, articolul 7, impozitul pe profit platit in Italia poate fi compensat sau scutit in Romania in anumite conditii:
- Profiturile unei intreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai in acel stat, in afara de cazul cand intreprinderea exercita activitate de afaceri in celalalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Daca intreprinderea exercita activitate de afaceri in acest mod, profiturile intreprinderii pot fi impozitate in celalalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
- Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cand o intreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri in celalalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie in fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza daca ar fi constituit o intreprindere distincta si separata, exercitand activitati identice sau similare, in conditii identice sau similare si tratand cu toata independenta cu intreprinderea a carui sediu permanent este.
- La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile efectuate pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere si cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat in statul in care se afla situat sediul permanent sau in alta parte.
- In masura in care intr-un stat contractant se obisnuieste ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al intreprinderii in diversele sale parti componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu impiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil in conformitate cu repartitia uzuala; metoda de repartizare adoptata trebuie sa fie totusi aceea prin care rezultatul obtinut sa fie in concordanta cu principiile enuntate in prezentul articol.
- Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acel sediu permanent cumpara produse sau marfuri pentru intreprindere.
- In vederea aplicarii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie sediului permanent se determina in fiecare an prin aceeasi metoda, daca nu exista motive temeinice si suficiente de a proceda altfel.
- Cand profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat in alte articole ale prezentei conventii, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
Mentionam faptul ca, in situatia in care societatea din Romania va avea un punct de lucru in Italia, este necesara mentinerea unei evidente contabile si fiscale separate pentru acest punct de lucru, in conformitate cu reglementarile fiscale italiene. Este important sa se respecte legislatia contabila si fiscala italiana in ceea ce priveste evidenta si raportarea tranzactiilor legate de punctul de lucru din Italia.
Societatea ABC SRL trebuie sa inregistreze in evidenta sa contabila veniturile si cheltuielile aferente activitatii sale din Italia provenite din inchirierea imobilului.
In determinarea impozitului pe profit din Italia, daca e cazul, se va tine cont de veniturile si cheltuielile aferente activitatii de inchiriere potrivit regulilor de acolo.
Impozitul pe profit platit in Italia se deduce din impozitul pe profit platit in Romania (credit fiscal).
Potrivit Codului Fiscal, reglementarea privind impozitul platit in strainatate este stipulata la art. 39.
In cadrul acestui articol si in normele aferente, pe langa informatii si exemple privind stabilirea si deducerea impozitului pe profit platit in strainatate (in cazul utilizarii metodei privind creditul fiscal), la alin. (6) se arata:
„(6) Creditul acordat pentru impozitele platite unui stat strain intr-un an fiscal nu poate depasi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevazute la art. 17 la profitul impozabil obtinut in statul strain, determinat in conformitate cu regulile prevazute in prezentul titlu, sau la venitul obtinut din statul strain. Creditul se acorda din impozitul pe profit calculat pentru anul in care impozitul a fost platit statului strain, daca se prezinta documentatia corespunzatoare, conform prevederilor legale, care atesta plata impozitului in strainatate.”
La art. 7 punctul 19 apare definitia metodei privind creditul fiscal, astfel:
„19. metoda creditului fiscal – o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu suma impozitului platit in alt stat, conform conventiilor de evitare a dublei impuneri;”
Baza legala:
- Codul Fiscal (aprobat prin Legea nr. 227/2015, publicata in MO nr. 688 din 10.09.2015), cu modificarile si completarile ulterioare;
- Codul de Procedura Fiscala (aprobat prin Legea nr. 207/2015, publicata in MO nr. 547 din 23.07.2015), cu modificarile si completarile ulterioare;
- Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal (aprobate prin HG nr.1/2016).
- Legea nr. 28/2016 din 17 martie 2016 privind ratificarea Conventiei dintre Romania si Republica Italiana pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si prevenirea evaziunii fiscale si a Protocolului aditional la conventie, semnate la Riga la 25 aprilie 2015;
- Legea 82/1991 a contabilitatii – Republicare, cu modificarile si completarile ulterioare;
- Legea 31/1990 ^1) societatilor – Republicare, cu modificarile si completarile ulterioare.