Noul ghid OECD al prețurilor de transfer

De-a lungul ultimilor ani, preturile de transfer au devenit vedetă pe plan internațional. Multe societăți cunoscute au ajuns în titlurile ziarelor din cauza disputelor de miliarde de dolari cu autoritățile fiscale, pe tema prețurilor de transfer.

Pentru a crea o rețea mai bună care va permite o comunicare mai clară între autoritățile fiscale regionale și multinaționale, OECD a anunțat recomandări pentru documentația prețurilor de transfer în septembrie 2014.

Scopul ghidului OECD este acela de a ajunge la o abordare comună pentru documentația prețurilor de transfer, abordare care poate fi adoptată de toate țările.

Draftul propunerii OECD implică o abordare pe trei niveluri: multinaționalele pregătesc un dosar standard, dosare locale pentru fiecare țară în care operează și informații financiare separate în funcție de țară, ce urmează a fi prezentate autorităților fiscale.

Propunerea OECD reflectă preocupările exprimate de organizațiile sale membre cum că ghidurile curente de declarare fiscală și de documentare a prețurilor de transfer sunt insuficiente în identificarea și evaluarea rezultatelor prețurilor de transfer.

Cele trei obiective principale ale ghidului OECD referitor la prețurile de transfer sunt:

  1. Garantarea faptului că multinaționalele se bazează în mod adecvat pe condițiile normale de piață atunci când se stabilesc tranzacții în cadrul grupului;
  2. Necesitatea ca societățile să furnizeze autorităților fiscale un rezumat global coerent și informații în funcție de țară, pentru a face o evaluare informată a riscurilor prețurilor de transfer și
  3. Obligativitatea ca societățile să furnizeze autorităților fiscale informațiile de care au nevoie pentru a desfășura un control asupra tranzacțiilor specifice în cadrul grupului, care sunt relevante pentru respectiva autoritate fiscală (cu alte cuvinte transparenta tranzactiilor)

Centralizarea datelor reprezintă o componentă critică a transparenței. Multor departamente de fiscalitate corporatiste le lipsește accesul la toate datele la nivelul adecvat de detaliu, așadar trebuie să se bazeze pe controllerii locali să le furnizeze datele respective. Dacă nu reușesc să ajungă la detalii, nu vor fi în stare să înțeleagă, de exemplu, dacă cheltuielile indirecte au fost alocate în mod adecvat în rândul produselor, în maniera dictată de politica prețurilor de transfer a societății.

Lasă un răspuns